- Nu-i reproșa că vorbește în engleză sau romgleză, după ce l-ai dus la meditații de când avea doi ani.
Am stat de vorbă cu Mara, în vârstă de 15 ani, și am aflat de ce tinerii zilelor noastre vorbesc în engleză mai mult decât o fac în română, spre disperarea părinților lor. Mara ne povestește că studiază engleza de la doi ani și că, astăzi, preferă să acceseze totul în această limbă.
„Cumva, părinții au insistat ca eu să fiu o bună vorbitoare de engleză, o studiez de la grădiniță”
Parctic, Mara a ajuns în punctul în care și-au dorit părinții ei, iar investiția lor nu numai că a dat roade, dar și-a dovedit, din plin, și utilitatea. „Mi-e foarte la îndemână, e mai simplu decât în română și ai multe avantaje dacă o vorbești la un nivel avansat. Multe job-uri din prezent se adresează cunoscătorilor. Cumva, părinții au insistat ca eu să fiu o bună vorbitoare de engleză, o studiez de la grădiniță.”.
„(…) în România, chiar și pe net, multe subiecte au rămas încă tabuu”
Ne dăm seama că, fără îndoială, atât Mara, cât și alți tineri de vârsta ei și nu numai văd avantajele limbii studiate și profită de avantaje: „Dacă am o temă de făcut, voi căuta direct surse în engleză, pentru că ai mult mai multe opțiuni și sunt acoperite multe subiecte. Și e și logic, pentru că sunt foarte mulți vorbitori în toată lumea, care au generat conținut, de la orice, până la orice. Asta fac și atunci când am curiozități sau când vreau să înțeleg mai multe despre corpul meu sau despre emoțiile mele. Din păcate, în România, chiar și pe net, multe subiecte au rămas încă tabuu. Sau dacă găsești, găsești chestii deja traduse. De ce să nu le citesc direct în engleză …?”.
Totodată, ne spune Mara, și muzica pe care o ascultă gașca ei are versuri tot în engleză, ceea ce accentuează tendința tinerilor de a folosi această limbă într-un mod absolut natural și firesc. „Au o influență și serialele, și muzica, dar și jocurile. Am prieteni care au învățat engleza, jucându-se foarte mult pe PC, încă din copilărie.”.
„(…) părinții ar trebui să înțeleagă că ne sunt prieteni, dacă le vorbim în romgleză”
O întrebăm pe Mara, dacă părinții i-au pretins să renunțe la a vorbi în engleză tot timpul. Ea râde confirmativ, își dă ochii peste cap și ne spune că, probabil, acesta e un subiect de ceartă comun în toate familiile adolescenților.
„Daaa, eu fie mai combin cuvinte, fie pur și simplu nu îmi amintesc un cuvânt anume în română. Și mama, și tata mereu îmi atrag atenția. Mă ceartă și spun că nu e normal să nu-mi știu limba. Dar nu e că nu știu, ci are legătură cu faptul că gândim în engleză de mici. Lor li se pare că vorbim așa ca să codificăm lucruri. Daaaar, părinții ar trebui să înțeleagă că ne sunt prieteni, dacă le vorbim în romgleză. Așa vorbim noi între noi, prietenii. E o dovadă de prietenie față de ei, ar trebui să o vadă ca pe o chestie cool”.
- Nu-i încălca spațiul personal.
Tu, părinte, încearcă un banal schimb de roluri. Imaginează-ți că ar veni maică-ta să-ți facă ordine în dormitor. Ce zici? Dacă această întrebare ți-a ridicat părul în cap, la gândul că altcineva ți-ar pune rânduială în sertarele secrete, atunci ești pe cale să înțelegi că fiecare om are nevoie ca spațiul personal să-i fie respectat. Totodată, e greșit să pleci de la premisa că ai putea găsi chestii ascunse. E vorba doar de intimitatea copilului tău. Creează-i atmosfera de a se bucura de ea!
- Nu mai recurge la condiționări de tipul: „cât ești în casa mea…”
Asta și pentru că sunt demodate, dar și pentru că îl poți determina pe copil să-și ia tălpășița cât mai repede, fără să mai conteze unde și cu cine pleacă. Poate că te exasperează, de pildă, faptul că nu-și face ordine în cameră. Și poate că, din acest motiv, îi vei sublinia, în repetate rânduri, că trebuie să se suspună regulilor din casa ta. Încearcă să-i ceri să-ți respecte dorința, fără să pornești cronometrul. Nu-i da un ultimatum, amenințând că dacă nu își pune ordine în lucruri, vei intra să-i pui tu camera la punct. Recitește punctul 2, chiar dacă ai o motivație bună de a-i invada templul, nu o face. Orice om are nevoie ca spațiul personal să-i fie respectat. Ar fi de ajutor, însă, să insiști pe rolul ordinii, astfel ca adolescentul tău să înțeleagă, treptat, de ce trebuie s-o facă și de ce e bine să o mențină.
- Nu-ți mai compara copilul cu alții.
Nu-i sublinia mereu lipsurile, comparativ cu ceilalți vecini, prieteni sau colegi de clasă. Poate că ai trecut și tu prin asta, și poate că îți amintești că părinții pot spune, uneori, cuvinte care dor. Copilul tău va încerca să se detașeze de criticile permanente pe care i le aduci, ajungând, într-un final, să devină indiferent față de tot ceea ce îi transmiți tu. Devastator e mai ales atunci când tu, ca părinte, nu reușești să fii specific în discursul tău acuzator și începi să înșiri vrute și nevrute, după cum ți le amintești. Ține cont că această atitudine se răsfrânge asupra unui om dezorientat, neexperimentat, aflat în plină transformare. Dacă îi vei induce că nu e suficient de bun, ia în calcul că asta îi va zdruncina încrederea în sine pentru tot restul vieții. Sufletul adolescentului are fragilitatea unui pahar de cristal. Încearcă să umpli acest pahar cu tot ce ai tu mai bun, nu cu apucăturile moștenite de la înaintașii din familie.
- Nu-i critica permanent anturajul.
La adolescență, prietenii devin prioritari. Copilul tău are nevoie să se conecteze cu persoane de vârsta lui, alături de care să-și petreacă timpul. Va lipsi mai mult de-acasă, iar asta se va întâmpla pentru că legătura cu părinții va deveni mult mai flexibilă în această perioadă. Va prefera să-și dedice aproape tot timpul liber anturajului său. Se va distra împreună cu prietenii, vor visa la schimbările de peste ani și ani și își vor pierde nopțile unii pe la ații, ieșind pe-afară și mergând pe la petreceri. S-a dus vremea poveștilor citite înainte de somn, așa cum s-a dus și vremea FAZAN-ului, și a jocurilor de sub plapumă!