Testul Barza care indică săptămâna de sarcină
24 aprilie 2023
Mituri și realități despre îngrijirea zonei intime
24 aprilie 2023
Pe timpul sarcinii, bebeluşul creşte şi se dezvoltă în uterul mamei, fiind protejat de sacul amniotic (membranele) şi înconjurat de lichidul amniotic.
Protejarea bebeluşului de şocurile exterioare este doar unul din multiplele roluri pe care lichidul amniotic le are.
1. Lichidul amniotic începe să se formeze încă din primele zile de la concepţie
La câteva zile după ce ovulul este fertilizat, începe formarea sacului amniotic, care se umple treptat cu un fluid. Conform cercetărilor de specialitate, lichidul amniotic apare în primele 12 zile de la concepţie. Acest fluid este clar, de culoare gălbuie şi este iniţial provenit din plasma mamei.
Până în săptămâna a 12-a de sarcină, lichidul amniotic este format în principal din apă şi electroliţi. Începând cu trimestrul al doilea, vom regăsi în componenţa acestuia şi proteine, carbohidraţi, lipide şi uree, elemente care ajută la creşterea şi dezvoltarea bebeluşului. Volumul de lichid amniotic creşte odată cu dezvoltarea fătului, ajungând la o valoare maximă în jurul săptămânii 36 de sarcină, după care se reduce treptat până în apropierea naşterii.
2. Începând din săptămâna a 16-a, urina fetală devine principala sursă de producere a lichidului amniotic
La acest moment al sarcinii, rinichii bebeluşului încep să funcţioneze şi urina acestuia va reprezenta principala sursă de producere a lichidului amniotic. O altă sursă este fluidul excretat de plămânii bebeluşului.
Iniţial, lichidul amniotic este absorbit de pielea şi ţesuturile bebeluşului. În jurul celei de-a 20-a săptămâni de sarcină, structura pielii începe să se modifice, iar lichidul amniotic este mai degrabă înghiţit decât absorbit. Bebeluşul începe să înghită lichid şi să urineze. Urina este ingerată din nou şi astfel lichidul amniotic este complet regenerat la scurt timp.
3. Înghiţirea lichidului amniotic de către făt ajută la formarea tractului gastrointestinal
Dezvoltarea reflexului de înghiţire este esenţială pentru pregătirea bebeluşului în vederea hrănirii după naştere şi este rezultatul a luni de exerciţiu practicat intrauterin.
4. Lichidul amniotic ajută la dezvoltarea oaselor şi muşchilor bebeluşului
În afara faptului că acţionează ca o pernă de protecţie împotriva unei eventuale agresiuni externe, lichidul amniotic ajută la o dezvoltare armonioasă a muşchilor şi a oaselor bebeluşului, permiţându-i acestuia să se mişte în voie în interiorul sacului amniotic.
5. Lichidul amniotic menţine o temperatură constantă a corpului bebeluşului
Deoarece este înghiţit continuu şi excretat sub formă de urină fetală, lichidul păstrează o temperatură constantă, protejând astfel bebeluşul.
6. Lichidul amniotic previne compresia cordonului ombilical
Prezenţa lichidului ajută cordonul ombilical să rămână dilatat, astfel încât să permită pomparea oxigenului şi a nutrienţilor către bebeluş.
7. Lichidul amniotic ţine infecţiile la distanţă
Pe lângă alte componente vitale, cum sunt nutrienţii şi hormonii, lichidul amniotic conţine şi anticorpi ce protejează sănătatea fătului.
8. Cantitatea de lichid amniotic influenţeaza major creşterea şi dezvoltarea bebeluşului
În mod normal, în sacul amniotic regăsim între 500 şi 1000 ml de lichid amniotic. O cantitate scăzută de lichid în raport cu vârsta sarcinii (oligohidramnios) poate indica o disfuncţie a rinichilor bebeluşului, o afectare a funcţiei placentei sau chiar ruperea membranelor în ultima parte a sarcinii. Cel mai frecvent, această situaţie apare în cadrul unei alte condiţii medicale, preeclampsia. Aproximativ 4% dintre femeile însărcinate sunt diagnosticate cu oligohidramnios. În această situaţie, bebeluşii nu se dezvoltă suficient şi pot fi simţiţi cu uşurinţă prin palparea abdomenului mamei, de aceea se impune o evaluare amănunţită şi o monitorizare atentă a creşterii fetale.
Pe de altă parte, excesul de lichid amniotic (polihidramnios) poate determina naştere prematură. Totuşi, cele mai multe cazuri de polihidramnios sunt uşoare, doarece acumularea de lichid se face treptat şi afectează mai mult starea mamei – abdomenul este mult mai mare decât vârsta sarcinii şi poate îngreuna respiraţia acesteia. Bătăile cordului fetal şi conturul corpului copilului sunt dificil de evaluat în această situaţie.
Cu cât apare mai devreme în sarcină şi cu cât cantitatea în exces de lichid este mai mare, cu atât creşte riscul de complicaţii.
Polihidramniosul se asociază cu naşterea prematură, creşterea fătului în exces, ruptura de placenta sau prolapsul de cordon ombilical.
